Menopauza este cunoscută mai ales pentru bufeuri și modificarea ciclului menstrual, dar scăderea estrogenului afectează și vulva, vaginul, uretra și vezica. Ansamblul acestor modificări este numit sindrom genitourinar al menopauzei, prescurtat GSM. Este frecvent, tratabil și nu trebuie considerat o consecință pe care femeia este obligată să o suporte.
Ce este menopauza?
Menopauza reprezintă încetarea definitivă a menstruațiilor prin pierderea funcției foliculare ovariene. Diagnosticul se stabilește retrospectiv după 12 luni consecutive fără menstruație, dacă nu există o altă cauză. Perimenopauza este perioada de tranziție în care ciclurile devin neregulate și pot apărea simptome vasomotorii.
Vârsta menopauzei variază. Instalarea ei mult mai devreme decât intervalul obișnuit necesită evaluare deoarece consecințele metabolice, osoase și cardiovasculare sunt diferite.
Ce este sindromul genitourinar al menopauzei?
GSM include modificările produse de deficitul de estrogen și androgeni la nivelul țesuturilor genitale și urinare. Mucoasa vaginală devine mai subțire, mai puțin elastică și mai uscată, secrețiile scad, iar pH-ul vaginal crește.
Termenul este mai cuprinzător decât vechea expresie „atrofie vaginală”, deoarece simptomele pot afecta vulva, clitorisul, uretra și vezica, nu doar vaginul.
Care sunt simptomele?
Uscăciunea vaginală este foarte frecventă. Pot apărea arsură, prurit, senzație de iritație, disconfort la stat sau la activitate și o sensibilitate crescută a țesuturilor. Contactul sexual poate deveni dureros din cauza lubrifierii reduse și a scăderii elasticității.
Simptomele urinare includ usturime, urgență micțională, urinări frecvente și infecții urinare recurente. Uneori femeia ajunge repetat la tratamente pentru „infecție”, deși o parte din disconfort este determinată de modificările țesuturilor genitourinare.
De ce simptomele se pot agrava în timp?
Spre deosebire de bufeuri, care la multe femei tind să se reducă după câțiva ani, sindromul genitourinar se poate accentua dacă nu este tratat. Deficitul estrogenic persistă, iar țesuturile rămân expuse modificărilor trofice.
Acest aspect este important deoarece femeile pot evita să vorbească despre uscăciune sau durere, considerând că sunt „normale pentru vârstă”. Normal în sensul de frecvent nu înseamnă că simptomele nu pot fi tratate.
Cum se stabilește diagnosticul?
De cele mai multe ori diagnosticul se bazează pe simptome și examenul ginecologic. Medicul evaluează mucoasa vaginală, vulva și, dacă este necesar, cauze alternative precum infecții, dermatite, lichen scleros sau alte afecțiuni vulvare.
Nu orice arsură după menopauză este GSM. Secreția neobișnuită, leziunile vizibile, sângerarea sau simptomele foarte localizate impun o examinare atentă.
Ce rol au lubrifianții și hidratantele vaginale?
Lubrifianții sunt utilizați în special înainte sau în timpul contactului sexual pentru a reduce frecarea și durerea. Hidratantele vaginale se folosesc regulat și urmăresc menținerea umidității țesuturilor pe termen mai lung. Pentru simptome ușoare, aceste metode pot fi suficiente.
Produsele parfumate sau iritante trebuie evitate. Dacă un produs produce arsură, nu trebuie continuat doar pentru că este etichetat drept „intim” sau „natural”.
Ce este estrogenul vaginal local?
Estrogenul administrat local în doze mici poate reface troficitatea mucoasei și reduce uscăciunea, durerea și unele simptome urinare. Există diferite forme de administrare, precum creme, comprimate sau inele vaginale.
Expunerea sistemică este de regulă mult mai mică decât în terapia hormonală sistemică. Totuși, alegerea tratamentului trebuie discutată individual, în special la femeile cu antecedente de cancer hormonodependent sau alte situații medicale complexe.
Există și alte terapii?
Pentru anumite paciente există tratamente non-estrogenice cu mecanisme specifice, prescrise medical. Alegerea depinde de simptome, contraindicații și disponibilitate. Unele dispozitive sau proceduri cu laser sunt promovate intens, însă eficiența și siguranța lor pe termen lung nu sunt echivalente cu cele ale terapiilor standard și trebuie analizate critic.
Dar terapia hormonală sistemică?
Terapia hormonală sistemică este utilizată în principal pentru simptome vasomotorii precum bufeurile și transpirațiile nocturne și poate ameliora și simptomele genitourinare. Indicația ei necesită evaluarea beneficiilor și riscurilor individuale. Nu toate femeile au nevoie de terapie sistemică pentru o problemă predominant locală.
Sexualitatea după menopauză
Durerea poate conduce la evitarea contactului sexual, iar evitarea poate accentua anxietatea și tensiunea musculară. Tratamentul mucoasei, lubrifierea adecvată și, în anumite cazuri, fizioterapia planșeului pelvin pot îmbunătăți confortul. Sexualitatea nu se „încheie” biologic odată cu menopauza.
Când este obligatoriu consultul?
Sângerarea vaginală după menopauză trebuie evaluată medical, chiar dacă apare o singură dată. De asemenea, sunt importante leziunile vulvare persistente, durerea severă, secreția sanguinolentă sau simptomele urinare repetate care nu răspund la tratamentul obișnuit.
Ce trebuie reținut?
Sindromul genitourinar al menopauzei este frecvent, dar adesea subdiagnosticat. Simptomele pot afecta somnul, viața sexuală și confortul zilnic, iar tratamentul se poate adapta de la măsuri locale simple până la terapii prescrise. Discuția deschisă cu medicul este primul pas către o soluție eficientă.
Infecțiile urinare recurente și menopauza
Deficitul estrogenic modifică epiteliul vaginal și uretral și poate favoriza schimbări ale microbiotei. La unele femei acest lucru se asociază cu infecții urinare recurente. În cazurile potrivite, estrogenul vaginal local poate avea un rol nu doar pentru uscăciune, ci și în reducerea recurențelor urinare, după evaluarea medicală.
Ce trebuie diferențiat de GSM?
Lichenul scleros, dermatita de contact, infecțiile vaginale, vulvodinia și unele afecțiuni precanceroase pot produce arsură sau durere. O zonă albicioasă persistentă, o ulcerație, o leziune care sângerează sau o modificare vizibilă a anatomiei vulvare trebuie examinată. Nu orice simptom genital la menopauză este explicat de lipsa de estrogen.
Este necesară întreruperea vieții sexuale?
Nu. Dacă penetrarea este dureroasă, contactul trebuie adaptat astfel încât să nu producă traumă. Lubrifiantul, tratarea uscăciunii și abordarea eventualei hipertonii a planșeului pelvin pot restabili confortul. Activitatea sexuală regulată, cu sau fără penetrare, poate contribui la menținerea elasticității țesuturilor, dar nu trebuie privită ca o obligație terapeutică.
De ce tratamentul trebuie individualizat?
O femeie cu simptome exclusiv vaginale poate avea nevoie doar de tratament local, în timp ce alta cu bufeuri severe, tulburări de somn și simptome genitourinare poate discuta terapia hormonală sistemică. Vârsta, timpul de la menopauză, antecedentele cardiovasculare, riscul trombotic și istoricul oncologic influențează alegerea.
Cât timp poate fi necesar tratamentul?
GSM este legat de deficitul hormonal persistent, astfel încât simptomele pot reveni după întreruperea terapiei. Pentru multe paciente, tratamentul este de durată și se reevaluează periodic în funcție de eficiență, preferințe și profilul medical. Nu există o regulă prin care orice tratament local trebuie oprit după un interval fix identic pentru toate femeile.
Surse medicale orientative: The Menopause Society, materiale educaționale despre Genitourinary Syndrome of Menopause; recomandări profesionale actuale privind GSM.