Durerea la contact sexual este mult mai frecventă decât cred multe femei. Totuși, foarte multe paciente nu vorbesc despre ea nici cu partenerul, nici cu medicul. Unele cred că „așa este normal”, altele se simt jenate sau au impresia că problema există doar în mintea lor.
Din punct de vedere medical, durerea la contact sexual are un nume: dispareunie. Și este important de spus clar încă de la început: contactul sexual nu ar trebui să fie dureros în mod constant. O senzație ocazională de disconfort poate apărea uneori, însă durerea repetată este un semnal pe care organismul îl transmite și care merită înțeles.
Uneori durerea apare la începutul penetrării. Alteori apare profund, în pelvis, în timpul anumitor poziții sau după contactul sexual. Tipul durerii oferă adesea indicii importante despre cauză.
Una dintre cele mai frecvente cauze este uscăciunea vaginală. Mucoasa vaginală are nevoie de lubrifiere adecvată pentru ca țesuturile să poată tolera fricțiunea fără microtraumatisme. Când lubrifierea este insuficientă, contactul sexual poate produce senzație de arsură, iritație sau chiar mici leziuni.
Acest lucru poate apărea în multe situații: după naștere, în perioada alăptării, în perimenopauză, după stres intens sau ca efect secundar al anumitor medicamente, inclusiv unele anticoncepționale și antidepresive.
Foarte frecvent, cauza poate fi și o inflamație sau o infecție vaginală. Candidoza, vaginoza bacteriană sau unele infecții cu transmitere sexuală modifică mucoasa vaginală și cresc sensibilitatea locală. Unele femei descriu usturime intensă sau senzația că „totul este iritat” în timpul contactului.
Există apoi situații în care durerea vine din profunzimea pelvisului. Una dintre cele mai importante cauze este endometrioza. În această boală, țesut asemănător endometrului crește în afara uterului și produce inflamație cronică. Contactul sexual poate deveni dureros mai ales la penetrarea profundă, iar multe paciente asociază și dureri menstruale severe sau balonare accentuată.
Din păcate, numeroase femei trăiesc ani întregi cu simptome sugestive pentru endometrioză înainte să primească un diagnostic corect. Studiile arată că întârzierea diagnosticului poate depăși chiar 7–10 ani în unele cazuri.
O altă cauză importantă este contractura involuntară a musculaturii pelvine. Uneori, mușchii din jurul vaginului rămân permanent tensionați, iar penetrarea devine dureroasă sau imposibilă. Această situație poartă numele de vaginism sau disfuncție a planșeului pelvin. Nu este „imaginație” și nici lipsă de voință. Este o reacție reală neuromusculară, care poate apărea în context de anxietate, experiențe traumatice, frică de durere sau după episoade repetate de inflamație.
Este important de înțeles că durerea sexuală nu este întotdeauna doar „fizică” sau doar „psihologică”. Corpul și sistemul nervos funcționează împreună. Dacă organismul anticipează durerea, musculatura se tensionează suplimentar, iar acest lucru poate amplifica simptomele și crea un cerc vicios.
Uneori, durerea apare din cauza unor afecțiuni ginecologice precum chisturile ovariene, fibroamele uterine sau boala inflamatorie pelvină. Alteori poate avea legătură cu cicatrici după naștere sau intervenții chirurgicale.
Există și situații în care femeia simte presiune, arsură sau disconfort persistent fără ca investigațiile să arate modificări evidente. În aceste cazuri poate exista o sensibilizare crescută a sistemului nervos local, fenomen studiat tot mai mult în medicina durerii cronice pelvine.
Când NU este normală durerea la contact sexual? Atunci când apare repetat, când produce anxietate, când determină evitarea contactului sexual sau când afectează relația și calitatea vieții. De asemenea, durerea asociată cu sângerări, secreții anormale, febră, dureri pelvine intense sau simptome urinare trebuie evaluată medical.
Multe paciente se tem că vor fi judecate sau că „exagerează”. În realitate, durerea sexuală este o problemă medicală recunoscută, frecventă și tratabilă. Uneori tratamentul este simplu. Alteori este nevoie de o abordare complexă care poate include evaluare ginecologică, tratamentul inflamației, fizioterapie pelvină sau suport psihologic.
Cel mai important lucru este ca femeile să înțeleagă că durerea persistentă nu trebuie normalizată și nici suportată în tăcere. Organismul transmite un semnal, iar acel semnal merită ascultat.
Datele medicale actuale arată că milioane de femei experimentează durere la contact sexual de-a lungul vieții reproductive. Totuși, multe nu ajung niciodată la diagnostic, tocmai pentru că au fost convinse că „așa se întâmplă uneori”. Medicina modernă spune altceva: durerea persistentă nu este ceva ce trebuie acceptat ca normalitate.
Leave a Reply